Atâta fericire încât mă doare, Dumnezeul meu
Tu – care-mi dăruieşti miracol după miracol
de ce nu inventezi un strigăt suprem
pe care să-l fac auzit până dincolo de ceruri
până în sufletul tuturor vieţilor
în Împărăţia Ta şi-n veşnicie?
astfel Ţi-aş mulţumi Ţie, Doamne
pentru că in faţa mea tu aşterni minuni
precum petalele în noaptea nunţii
pentru că sufletul mi-e atât de binecuvântat
încât nici măcar poezia nu-mi mai e de-ajuns
Cheamă, Doamne, ursitoarele si roagă-le
să-mi dea braţe ca ale lui Păsări-Lăţi-Lungilă
să-mbrăţişez lumea asta de o mie de ori
iar Tu dă-mi harul rugăciunii
să mă pot ruga cu suflet si sânge:
“Binecuvântează, Doamne, inima planetei
binecuvântează gândurile semenilor mei
pământul, apele si zborul păsărilor
şi toată frumuseţea pe care TU ne-ai lăsat-o.
Priveşte-mă din înaltul TĂU, Doamne
în cafeneaua asta colorată
de peste mări şi ţări
cum mă cufund în fericirea şi libertatea mea
ca şi când aş fi o peniţă înmuiată în nectar
şi cu mine s-ar scrie istoria lumii.
MI-AM ÎNTÂLNIT UN ALT VIS
MI S-A ÎNTORS COPILĂRIA, DOAMNE.”
24.01.2010
Munchen
ZiarStudentesc
